Cărări de lumină – poezii

Părinte-al îndurărilor divine,

La Tine îndrăznesc acum, ca fiu:

Dacă ai pus atâta cer în mine

Dă-mi şi putere despre el să scriu!

Ai pus în mine dragoste şi pace,

Dar despre ele, Doamne,- cum să tac?

Învaţă-mă, Părinte, cum se face

Ca în cuvinte calde să le-mbrac.

Tu eşti din veşnicii, eşti Necuprinsul

Şi te descoperi lumii, celor vii,

Prin ceea ce-ai creat pe tot întinsul,

Dar vrem să Te vedem şi-n poezii.

Dă-mi, Doamne, forţa de-a struni cuvântul

Şi cu iubire să-l înnobilez,

Să Te cunoască şi prin vers pământul,

Un vers cu focul dragostei în miez.

Vreau să-mpletesc dantelării măiastre

Punând cuvintele pe canava,

Lansându-le apoi în zbor spre astre,

Înaripate pentru slava Ta.

Dă-mi scânteiere vie în cuvinte

Ca, înmuind condeiul în napalm ,

Să scriu cu foc, cu clocot, vers fierbinte

Sau fă-mă, Doamne, chiar pe mine psalm.

Simion Felix Marţian