18… si nu e timp de pierdut

Mi se umplu ochii de lacrimi cand ma gandesc la fata zvelta care ne-a umplut viata cu veselie, buna dispozitie, suferinta, galagie, mandrie si o bucurie profunda.

Este adevarat ca anii ce vin vor aduce cu ei alte bucurii si alte suferinte, si in cursul timpului amintirea legata de Kathi poate ca se va mai sterge, totusi ea va ramane cea care m-a invatat sa traiesc cu bucurie. “Iti multumesc, Kathi”. Acestea sunt cuvintele pe care le adresez fiicei mele, pe care am pierdut-o intr-un tragic accident de circulatie.

Margaret Johnson